Dar știu că ăsta-i drumul cel mai bun .
Prin fum și foc și lacrimi de nebun ,
Mă pierd de parc-aș fi năuc .
Un carusel plin de-amintiri
Mi-aduce-aminte de-un minut
În care-am fost atât de mut ,
Încât strigau din mine intense trăiri .
Simt aer cald , m-atinge pe obraz ,
Din vis m-am trezit , sunt treaz ,
Și n-am habar unde mă duc ,
Dar știu că ăsta-i drumul cel mai bun ,
Prin fum și foc și lacrimi de nebun .
Pe un drum ce duce spre apus ,
Demoni îmi arată calea ,
Sufletu-mi vrea răzbunarea ,
Simfonia morții l-a ajuns .
Iarna mă învelește în săpun
Ca pe un înger al marii dinastii ,
Și-n calea mea am dat de secole pustii ,
Prin fum și foc și lacrimi de nebun .
Am vagul sentiment c-ajund în Iad ;
Măcar s-apuc să nu mai cad
În vise-amare , bine tălmăcite ,
În clipe dulci , catastrofe dorite .
Alerg prin cimitirul violet ,
Pe drumul cel mai bun ,
Prin fum și foc și lacrimi de nebun ,
Și strig în al amorului dialect .
Tocmai am întâlnit coșmarul perfect ;
L-am luat în suflet și-am pornit încet,
Pe drumul cel mai bun ,
Prin fum și foc și lacrimi de nebun.
În piatra de mormânt mă reflect ,
Închid ochii și trag aer în piept .
Nu mai alerg pe drumul cel bun ,
Prin fum și foc și lacrimi de nebun ;
am obosit.
Diana,
contribuție specială,M.
contribuție specială,M.
