Sunt un mecanism. Gândesc și calculez,analizez și evaluez fiecare dintre momentele ontogenezei mele. Am momente în care sunt rece și distant ,de parcă mi-ar fi ,într-un fel, imposibil să reacționez. Dar reacțiile mele rămân ,de cele mai multe ori, nedezvăluite , căci așa e cel mai bine. Sunt foarte exigent cu cei din jur,dar sunt și cel mai exigent cu mine. Sunt setat să fac lucrurile perfect, sunt o mașinărie.
Sunt un nor. Am idei și sentimente și gânduri trecătoare, nimic nu rămâne la fel pentru mine. Eram o stâncă în trecut, dar am conștientizat că nu vreau să fiu pentru totdeauna același într-o lume în care efemeritatea controlează totul. Sunt un nor care vine și pleacă din metempsihozele altora. Sunt doar un grup de vapori, sunt instabil și imatur. Sunt nehotărât și speriat,sunt un nor.
Sunt un copac. Mă ridic , încet dar sigur, spre Soare. Îmi înalț coroana și mai sus, și mai sus. Știu că n-are rost să fiu un rege atâta timp cât pot fi un zeu, așa că mă zbat și sacrific tot ce iubesc pentru a ajunge la Infinit. Vreau să fiu remarcat și pentru a îmi atinge acest scop îmi usuc singur ramurile,le tai, le ciopârțesc, doar ca să nu poată să-mi stea în cale. Iar dacă ar trebui s-aleg între dragoste și Eternitate, aș arunca sentimentele în cea mai întunecată groapă, să stea departe de mine. Sunt plin de voință și de ambiții, sunt un copac.
Sunt o picătură de apă. Sunt maleabil și neconturat. Mă sacrific pe mine pentru oricine și orice îmi taie calea. Mă reîntregesc după un eșec doar pentru a mă dezintegra iarăși. Sunt controlat de ființele pe care le-ntâlnesc în calea mea înspre nicăieri. Sunt modelat de dependența mea de oameni și de frica mea de singurătate. Dar mă simt ca în deșert, căci nu mai văd pe nimeni ca mine. Sunt slab, sunt influențabil, sunt o picătură de apă.
Sunt un fulger. Sunt înfricoșător și, totuși, dorit. Îmi place liniștea mai mult decât comunicarea ,pentru că eu vorbesc prin acțiuni și prin priviri. Strălucesc în monotonia obscură a existenței și nimic nu-mi stă în cale atunci când îmi dezvălui lumina. Oricine și orice se teme de mine atunci când trec furios prin viață, scuipându-mi regretele sub forma unor arcuri de foc. Sunt inflamabil, sunt incontrolabil, sunt un fulger.
Sunt un spirit. Simt totul la un alt nivel.Dar sunt singur. Mi-e frică de mine și de gândurile mele. Bucuria și tristețea sunt emoții pe care eu le trăiesc de parcă ar fi pumnale înfipte direct în inima mea. Durerea fizică nu înseamnă absolut nimic în comparație cu terorile pe care le implantez singur în mintea și inima mea. Sunt auto-distructiv, cu o tentă sinucigașă care-mi transformă povestea din una motivantă într-o tragedie. Sunt sentimentalist, sunt pesimist, sunt un spirit.
Sunt o carte. Sunt captivant și am o mulțime de lucruri de spus. Dar nu toată lumea mă poate auzi; și chiar mai puțini mă pot înțelege. Sunt neschimbat de când am fost creat,dar de fiecare dată când sunt citit , poți afla câte ceva nou despre mine și natura mea. Sunt statornic, sunt interesant, te ajut atâta timp cât îmi dai voie. Sunt fascinant, imprevizibil, minunat, sunt o carte.
Sunt o grădină. Am câte o floare pentru fiecare gând care mi-a ocupat mintea vreodată,deci sunt o grădină infinită. Am tot felul de culori care îmi umplu viața, sunt moderat. Am un anume echilibru. Nu mă grăbesc să cresc, să mă maturizez, să mă extind psihic. Las timpul să le facă pe toate; las timpul să-mi crească florile și să-mi sădească altele noi ,să usuce și să omoare ceea ce e nociv pentru mintea mea. Sunt răbdător și înfloritor , ca o grădină.
Sunt un om. Mă nasc, cresc, descopăr tot felul de lucruri, mă îndrăgostesc, trăiesc fericit sau nu iar apoi îmbătrânesc. Și mă duc; care este destinația călătoriei pe care o trăim?Nu știu. Dar nici nu vreau să aflu. Vreau doar să învăț să îmi controlez toate caracterele și personalitățile din înăuntrul meu, poate chiar să le transform într-un singur om , într-un singur „eu”. Poate că asta înseamnă viața, poate că e o călătorie spre autocunoaștere completă.
Diana
