Eleganță.

Rochii sofisticate , mereu m-au atras rochiile sofisticate , provocatoare , dar decente . Fețe pictate , colorate , fericite ; fețe misterioase , de nerecunoscut . Muzică , dans , vals , tango . Respirații furate și sărutări ascunse . Oftatul acela de „Vai , trebuia să o sărut , trebuia să o îmbrățișez !” . Regretele de dimineață , când îți ineci amarul într-o cană de cafea rece , astea-s lucruri inevitabile .
Prezența aceea mascată de caracter , care nu poate trece neobservată , bărbatul pe care-l iubești după o singură privire ,dar mult alcool . Băutura ieftină , care dă cele mai multe halucinații , asta face totul . Distracție , lumini , fum , fotografii , scene de gelozie , colțuri negre în care rămâi cu o anumită persoană , astfel încât să nu fiți găsiți , dar nici căutați .
...Și frumusețea . Când știi că nu vei mai fi așa de frumoasă , când știi că vei simți lipsa buzelor roșii , a feței albe de emoție , a ochilor atent creionați , când știi că nu vei mai putea reproduce zâmbetul acela de milioane care i-a cucerit pe ceilalți . Când știi că rochia aceea , murdărită de păcate și șotii făcute la beție , de șampanie și atingeri fugare , nu va mai arăta niciodată lafel de bine pe tine ca în noaptea aceea . Frumusețea care durează o noapte , ea e cea pură , frumusețea nativă , căci se trage din fericirea pe care o emani . Când știi că nu vei mai fi niciodată lafel de frumoasă .
Eleganță , eleganță , mă vei băga în mormânt ! Un lux a fost eleganța , dar ne-am întors cu toții la viețile noastre de zi cu zi .

Diana.

Scrisoarea de adio.

”Știi ce n-am făcut noaptea trecută?N-am dormit ; am ascultat .Am ascultat liniștea , întunericul , foșnetul vieții și strigătul fericirii , în timp ce murea . Dar , știi ce regret ? Regret că n-am întrebat liniștea , în timp ce vorbea , dacă mi-a văzut norocul pe undeva , dacă pofta de viață s-a pierdut în drum spre mine , dacă mai merită ...ea ar fi știut . Liniștea mi-ar fi răspuns și întunericul m-ar fi luminat .
Mi-e frică de pieire , de inexistență , de durere , de sânge , de moarte . Mi-e frică , dar trebuie să le-nfrunt . Mi-e frică să chem Iadul , să vină să mă-nghită ; și mi-e frică să nu găsesc Raiul , să merg pe drumul greșit . Dar , n-am ce face , e rândul meu , e decizia ... vieții.E decizia cauzei.”
Și mereu a luptat împotriva răului de sine ; și eu , lafel . Și lupt împotriva sinuciderii , tocmai prin comiterea ei . Vreau , voi demonstra mizeria în care se moare , prin sinucideri . Căci nu există demnitate , e absurd . Poți să trăiești cu demnitate , să nu-i lași să te calce în picioare , dar nu poți muri decăt în mizerie și confuzie.
Și dacă tu crezi că nu va plânge nimeni , gândește-te mai bine . Toți se vor uita măcar o dată în spate și-și vor aminti , vor readuce măcar un moment la viață , un moment în care i-am ajutat , iubit , sfătuit , certat , le-am făcut o promisiune , am avut dreptate . Le va fi dor de mine ; la un moment dat , îmi vor simți lipsa , îi va umple golul lăsat de mine .
Și n-am să las nicio scrisoare de adio . De ce ? Le pasă , vor să știe cum , de ce , pentru cine . Vor să știe dacă am vrut să îi pedepsesc . Vor să știe dacă voiam să merg într-un loc mai bun . Vor să știe dacă m-au dezamăgit . Vor să le răspund , e prea târziu . Dacă vin după mine , n-am să-i primesc . Nu va mai fi niciodată așa cum obișnuia să fie . Vor vrea să știe dacă e bine acolo , dacă e viață , dacă e nemurire ...
”De ce n-ai lăsat măcar o scrisoare de adio? Să știu că te-ai gândit la mine .” Cineva își va fi dat seama că , de fapt , m-a iubit odată .

Diana.

Nu te-omoară ,dar nici nu te face mai puternic.

   De câte ori vom mai pluti în starea aceea de repaus , atunci când nu mai vezi nimic , nu mai auzi nimic , nu mai simți nimic ? De câte ori vom mai atârna de-un cuvânt neînsemnat ?! De ce ne-ncărcăm existența cu nimicuri ? Aștept o furtună , căci după zămbete urmează lacrimi . Venus nu privește în casa unde nu-s și regrete . Aștept o privire care să-mi ajungă până-n cele mai goale locuri ale sufletului ; să știu atunci că e sfârșitul , să știu să-mi spun rugăciunea , să nu ma pierd în emoții .
    Sunt unele lucruri care nici nu te omoară , nici nu te fac mai puternic , ci doar te aduc în jenanta stare de tăcere , la umila situație de spectator la teatrul vieții . Sentiment ambiguu , l-am trăit de multe ori ; te face să te-oprești , din când în când , și să te-ntrebi dacă merită osteneala . Sunt lucruri care nici nu te omoară , nici nu te fac mai puternic , ci doar te chinuiesc , lăsându-te să levitezi între fericire și tristețe . Minunile incepi să le confunzi cu catastrofele , iar dragostea-ncepe să se-amestece cu ura . E totul confuz .
     Cum ajungem așa ?! Ai grijă ce alegi în viață , ai grijă să nu mergi pe drumul lung și plin de obstacole . Ai grijă să ai grijă la pericole .Ai grijă să nu găsești , în calea ta , lucruri care nu te-omoară , dar nici nu te fac mai puternic .

Diana.