Eleganță.

Rochii sofisticate , mereu m-au atras rochiile sofisticate , provocatoare , dar decente . Fețe pictate , colorate , fericite ; fețe misterioase , de nerecunoscut . Muzică , dans , vals , tango . Respirații furate și sărutări ascunse . Oftatul acela de „Vai , trebuia să o sărut , trebuia să o îmbrățișez !” . Regretele de dimineață , când îți ineci amarul într-o cană de cafea rece , astea-s lucruri inevitabile .
Prezența aceea mascată de caracter , care nu poate trece neobservată , bărbatul pe care-l iubești după o singură privire ,dar mult alcool . Băutura ieftină , care dă cele mai multe halucinații , asta face totul . Distracție , lumini , fum , fotografii , scene de gelozie , colțuri negre în care rămâi cu o anumită persoană , astfel încât să nu fiți găsiți , dar nici căutați .
...Și frumusețea . Când știi că nu vei mai fi așa de frumoasă , când știi că vei simți lipsa buzelor roșii , a feței albe de emoție , a ochilor atent creionați , când știi că nu vei mai putea reproduce zâmbetul acela de milioane care i-a cucerit pe ceilalți . Când știi că rochia aceea , murdărită de păcate și șotii făcute la beție , de șampanie și atingeri fugare , nu va mai arăta niciodată lafel de bine pe tine ca în noaptea aceea . Frumusețea care durează o noapte , ea e cea pură , frumusețea nativă , căci se trage din fericirea pe care o emani . Când știi că nu vei mai fi niciodată lafel de frumoasă .
Eleganță , eleganță , mă vei băga în mormânt ! Un lux a fost eleganța , dar ne-am întors cu toții la viețile noastre de zi cu zi .

Diana.