Nu te-omoară ,dar nici nu te face mai puternic.

   De câte ori vom mai pluti în starea aceea de repaus , atunci când nu mai vezi nimic , nu mai auzi nimic , nu mai simți nimic ? De câte ori vom mai atârna de-un cuvânt neînsemnat ?! De ce ne-ncărcăm existența cu nimicuri ? Aștept o furtună , căci după zămbete urmează lacrimi . Venus nu privește în casa unde nu-s și regrete . Aștept o privire care să-mi ajungă până-n cele mai goale locuri ale sufletului ; să știu atunci că e sfârșitul , să știu să-mi spun rugăciunea , să nu ma pierd în emoții .
    Sunt unele lucruri care nici nu te omoară , nici nu te fac mai puternic , ci doar te aduc în jenanta stare de tăcere , la umila situație de spectator la teatrul vieții . Sentiment ambiguu , l-am trăit de multe ori ; te face să te-oprești , din când în când , și să te-ntrebi dacă merită osteneala . Sunt lucruri care nici nu te omoară , nici nu te fac mai puternic , ci doar te chinuiesc , lăsându-te să levitezi între fericire și tristețe . Minunile incepi să le confunzi cu catastrofele , iar dragostea-ncepe să se-amestece cu ura . E totul confuz .
     Cum ajungem așa ?! Ai grijă ce alegi în viață , ai grijă să nu mergi pe drumul lung și plin de obstacole . Ai grijă să ai grijă la pericole .Ai grijă să nu găsești , în calea ta , lucruri care nu te-omoară , dar nici nu te fac mai puternic .

Diana.