29

Era abia ora 9 și mă simțeam singur. O grijă aparte îmi apăsa conștientul , grija aceasta având o greutate prea mare pentru oasele mele,ce trosneau sub ea . Își va aminti cineva de mine ? Sau mă voi duce așa , fără un rost , fără un motiv , prea devreme sau prea târziu ? Chiar există dragostea pentru cineva care nu mai e ?

Era prea frumos afară ca să îmi îngreunez din nou ziua cu probleme existențiale interminabile. Mai bine ieșeam la o plimbare. Îmi place primăvara. E anotimpul meu preferat . E partea aceea din an în care totul prinde curaj și renaște. E cumva...un impuls. În fiecare primăvară îmi stabilesc niște dorințe pe care trebuie să le transform în realitate. În fiecare primăvară încerc să devin un om mai bun.

Îmi place primăvara și îmi plăcea în special primăvara aceea. În fiecare zi , cerul își intensifica nuanța aceea , în fiecare zi își deschidea și mai mult porțile , lăsându-mi ochii să analizeze frumoasa libertate.

Într-o zi ca aceea, merita să merg până în sudul orașului , să vizitez vechile clădiri sofisticate și să mă recreez în liniștea străduțelor înguste pavate cu pietre cubice , peste care trecuseră odată trăsuri și cupluri ale epocii de aur.

Mă simțeam bine , pentru prima oară după mult timp. Nu îmi mai putea disturba liniștea sufletească nici măcar cel mai negru gând al meu. Îmi era bine unde eram , pe acea bancă veche , cu tot felul de inițiale scrijelite ; îmi era bine cu mine , Și nu voiam ca acel moment să se termine prea curând. Îmi era bine cum eram , singur și fericit . Îmi era bine și fără dragoste. Nu îmi fusese bine niciodată , dar acum mă simțeam independent , liber , fericit. Știam că viața nu se va sfârși înainte de a găsi pe cineva care să mă iubească . Da , căutasem și înainte , dar norocul îmi pierduse adresa ; nimeni nu m-a iubit niciodată , probabil acesta era motivul pentru care nu mă iubisem nici eu . Dar mă iubeam în clipa aceea. Mă iubeam doar pentru că eram încă în viață . Mă iubeam pentru că voiam să mă iubesc, pentru că meritam să fiu iubit .

„Sunt momente care te ridică până la ceruri , mulțumește-i Universului pentru ele . Sunt acele momente în care te simți infinit , te simți perfect . Fă acele momente să dureze.”

Spunându-mi acele lucruri , am realizat ce zi era . 29. Era ziua mea .

Diana

De aici...până aici

În noaptea aceea, pe acoperișul casei tale , în timp ce priveam stelele și stăteam îmbrățișați, m-ai întrebat cât te iubesc , iar eu am spus „De aici” ; nu m-ai înțeles atunci. 

Am avut o dragoste frumoasă , înfloritoare. Culegeam alte suflete rănite și le găseam perechea , ajutam oamenii să fie cât de fericiți eram și noi. Nu îmi imaginam viața fără tine , cel puțin , nu în acele momente. Credeam că vom fi mereu așa , îndrăgostiți.

Mai știi seara aceea , când mi-ai spus prima oară ce simțeai pentru mine? Inima-mi bătea atât de tare , tu erai atât de sfios , dar ne-am descurcat noi cumva. Am trecut , de la început și până în prezent , prin toate capcanele pe care ni le-a pregătit viața. Și , după fiecare căzătură , parcă ne iubeam și mai mult , parcă ne apropiam și mai mult unul de celălalt. 

În noaptea aceea , pe acoperișul casei tale , în timp ce priveam stelele și stăteam îmbrățișați , m-ai întrebat cât te iubesc , iar eu ți-am spus „De aici...” ; iar în noaptea aceasta , în parcul gol , în timp ce ne certăm și plângem , mă întrebi iar cât te iubesc , iar eu îți spun „ ...Până aici.”

Diana

Existențiale

Începusem greșit. Plecasem de jos, dar când eram în vârf îmi uitasem pământul,mormântul și destinul. Însă,tu, viață, mi-ai dat o șansă ; iar , acum , ontogeneza mea cuprinde și părți bune, pe lângă momentele în care mă târam s-ajung la Soare.

Și-ți mulțumesc, eternitate, că ești de partea mea și mă trezești în fiecare dimineață , că-mi dai posibilitatea de a scrie încă o pagină în fiecare zi, de a fi un martor al metempsihozei sociale, al vieții amoroase, al degradării umane. Îți mulțumesc că-mi permiți să observ, descriu și să încerc să schimb lumea noastră , plină de defecte.

Îți sunt recunoscător, cerule, că-mi lași ochii și gândul să te exploreze; mă fascinezi,mă intrigi. Cum poate ceva omogen să fie , cumva, atât de eterogen, din punct de vedere spiritual?

Te prețuiesc, te respect, Soare, căci răsari în fiecare dimineață pentru mine și mori în fiecare noapte pentru Lună. Îți consider jertfa ca fiind un act sfânt, ții în balans natura chiar dacă trebuie să fugi de dragostea ta. Iar, tu , Lună, tu-mi îngropi stelele-n nori și-mi faci nopți furtunoase ; dar te ador, căci ești mistică, ești plină de secrete.

Și te iubesc, Viață, 

indiferent de când, cum , de ce; te iubesc,

chiar dacă,poate că,pentru că; te iubesc,

tocmai,îndeosebi,într-un fel; te iubesc,

fiindcă, și, oricum; te iubesc,

unde,care,ca și când; te iubesc,

cine, ce,deoarece; te iubesc,

pe care, pe cine, pe tine, Viață, Univers, te iubesc.

Diana

The Deadly Wound

They say a word can start a war; and ,baby
I can tell it is a truth ,cause defeated were
my armies when you said you loved me.
And I'm still bleeding life through tears and blood,
Another minute has passed,
I'm getting bitter , not
bitter-sweet,just plain bitter.
Another minute has paseed
and I think I'm changing my
view on the world. It ain't cruel
no more,it's just wrong. And sad.
They say a kiss means more than a
thousand words ,and baby ,I can
tell it is not a truth. Cause those
words you've said to me I'll
always keep in my mind.
They say you heal every wound
and baby, I can tell it is a lie.
Cause you're the deadly wound
I coulnd never even want
to heal.

                 Diana.

Recuperare

                      Nu vreau să mai joc. Renunț.Nu e greu,dar consumă. Mă devorează din interior. Și nu mă tratează, mă rănește. Mă golește, mă dezbracă de emoție. E o stare ce nu poate decât să mă aducă la dezumanizare,regres. Iar eu îmi doresc să cresc, să mă maturizez.
                      Cum se face că din atâta frumusețea am scos o pildă a ceva ce e urât? Diavolul e urât,nu? Cum , din simbolul păcii, am dezvoltat ceva asemenea suferinței? Dar,așa cum , în morală, răul e urmarea binelui, tot astfel în bucurie s-a născut durerea, fie că amintirea fericirii trecute este durerea zilei de astăzi, fie că suferințele clipei de față obîrșesc din extazele care ar fi putut fi cumva.
                      Cum se face că mă dezvolt omorându-mi tot ce e bun din mine? Cum se poate ca fericirea mea să fie suferință și lacrimile să-mi fie zâmbet? Se spune că dacă primești soarele în inimă, ploaia e mai caldă. Dar această răcoare e cel mai bun lucru din viața mea. Iar inima mi-e umplută de vuietul furtunii. Oh,draga mea furtună,iubitul meu haos! Tânjesc după suferință cum tânjește fulgerul după tunet.
                      Găsesc pace interioară doar în războiul exterior. Jurămintele mele se rezumă la viitoare furturi - de inimi, de vieți. Suspinele și răsuflările grele sunt cele mai frumoase reacții pe care le pot primi. Plânsete vreau să aud în miezul nopții, să plângeți viețile în fața mea, asta vreau.
                      Din mizeriile voastre, din nimicurile voastre sentimentale îmi ridic un Imperiu.
                      Aceasta e recuperarea mea,dezastrul. M-am schimbat.

Diana

Se spune

Mi s-a spus că redefinesc păcatul,şi-ţi pot spune că-nţeleg. Zâmbetul meu demonic se spune că te îngheaţă; sau te arde. Mi s-a spus că fac pariuri cu Diavoli şi că nu am pierdut nici unul dintre ele până acum. E-adevărat, ei îmi dau suflete pure,inocente,iar eu le ruinez,le distrug, le seduc. Le omor.
Mi s-a spus că nu trebuie decât să stau,tăcută,într-un colţ,ca să atrag atenţia şi să creez fantezii şi iluzii in creierele oamenilor. Ochii mei întredeschişi cheamă păcate,cheamă greşeli,impun respect şi frică.
"Regina Damnaţilor" ,aşa am fost numită. Îmi spun că stau pe un tron, în timp ce restul se afundă în praf de puşcă şi morfină. Se vorbeşte despre renaşterea mea,din foc şi prejudicii,din fum şi regrete,din săbii şi tristeţe. Oamenii cred că am fost creată pentru a le da celor ce merită o lecţie; dar am fost construită să  duc oamenii în desfrâu,să îi transform din balerine în clovni.
Sunt calmă,dar pot omorî cu mâinile goale,fără să clipesc. Te pot modela,de pot juca pe degete,te pot controla,te pot distruge. Te pot face să te simţi special,iar apoi îţi pot tăia firul vieţii ,ca un Hades al ontogenezei actuale.
Sunt o zeiţă pentru ei,pentru cei care nu mă cunosc,dar tânjesc după prezenţa mea , imploră o moarte oferită de mine.
Şi sunt nimic în ochii celor ce mă cunosc cu-adevărat.

        Diana.

I think I saw you

I think I saw you in my sleep; you were

picking up the pieces of

every meaningful promise that

your body could not keep.

I think I saw you in the smoke; you were

cutting our ”eternal” love`s

wrists and you were

screaming "I do not love you";

I know.

I think I saw you in my dream; you were

finally smiling at me and

saying I`m still beautiful, even though

my eyes are sad and

my smile is damned.

I think I saw you in everything;last night.

Diana.

Se uita la mine

                 Se uita la mine în timp ce-și aprindea o țigară. A fixat cu privirea fumul exhalat,dar doar pentru câteva secunde. Când ochii lui s-au agățat dinnou de-ai mei, am știu că nu va fi niciodată al meu. Avea ceva în strălucirea acelei nuanțe închise, o răceală sufletească, un strigăt mut, un „Nu te vreau” nespus.
                 Era ca și cum ochii aceia ar fi fost o fereastră , ce delimitează lumea plină de viață și fericire,lumea din exterior, de lumea rece,moartă, din înăuntrul lui. Îi străluceau pupilele într-un mod cadaveric și-i tremura vocea când îmi rostea numele.
                 Mă intriga aparentul lui interes asupra mea, căci nu era genul de om implicat emoțional. Îi tremura vocea din toate încheieturile atunci când îmi spunea numele. Se chinuia să scuipe afară acele cinci litere ce formau un întreg relativ melodios, de parcă ceva îl oprea să formeze o legătură cu mine.
                 Nu zâmbea. Mi-a zâmbit vreodată? Îmi doream atât de mult să îl văd zâmbind,în timp ce-și stingea țigara , sau în timp ce mă privea, îmi doream atât de mult să îl fac fericit , măcar pentru câteva secunde. „Ești rece”, îmi venea să îi strig atunci. „Ești rece! ...de ce?Toți sunt așa,nu fi și tu ca ei!Ajută-mă ” îmi venea să îi strig și să plâng. Îmi venea să plec și să îl ocolesc oricând , căci mă făcea tristă. Aparent, eram bine, făceam progrese. Dar eram tristă. Eram tot singură. De ce nu zâmbea?
                  Se uita la mine în timp ce-și aprindea o țigară. Clipa aceea a durat o eternitate. De ce se uita la mine? De ce nu zâmbea?

Diana.