În noaptea aceea, pe acoperișul casei tale , în timp ce priveam stelele și stăteam îmbrățișați, m-ai întrebat cât te iubesc , iar eu am spus „De aici” ; nu m-ai înțeles atunci.
Am avut o dragoste frumoasă , înfloritoare. Culegeam alte suflete rănite și le găseam perechea , ajutam oamenii să fie cât de fericiți eram și noi. Nu îmi imaginam viața fără tine , cel puțin , nu în acele momente. Credeam că vom fi mereu așa , îndrăgostiți.
Mai știi seara aceea , când mi-ai spus prima oară ce simțeai pentru mine? Inima-mi bătea atât de tare , tu erai atât de sfios , dar ne-am descurcat noi cumva. Am trecut , de la început și până în prezent , prin toate capcanele pe care ni le-a pregătit viața. Și , după fiecare căzătură , parcă ne iubeam și mai mult , parcă ne apropiam și mai mult unul de celălalt.
În noaptea aceea , pe acoperișul casei tale , în timp ce priveam stelele și stăteam îmbrățișați , m-ai întrebat cât te iubesc , iar eu ți-am spus „De aici...” ; iar în noaptea aceasta , în parcul gol , în timp ce ne certăm și plângem , mă întrebi iar cât te iubesc , iar eu îți spun „ ...Până aici.”
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu