Dragului meu amic,dragului meu prieten de-o viață,

Îți mulțumesc că nu m-ai părăsit niciodată,c-ai fost acolo,lângă mine,mereu. Tu m-ai învățat că sunt dovada vie că o minte e un lucru teribil,mortal. Tu mi-ai  că dacă bei destul alcool, începe să aibă gustul iubirii. Tu m-ai învățat să fiu persoana care sunt astăzi.
De la tine știu că regii sunt din ce în ce mai slabi,căci au nevoie de-o regină. De la tine știu că,uneori, oceanul e singura mea alinare, singurul care mă poate calma.
Dar tu, tu ești pericolul în sine. Tu ești doar psihic prezent, n-ai să iei formă fizică niciodată. Tu ești și dorința și răul în adevăratul sens al noțiunilor. Anahoret de când te-am creat, n-ai să ai nevoie de mine niciodată. Doar pentru mine erai vital, dar și nedorit.
Oh,te-aș alunga! Te-aș arunca în mare,să te prefaci în spumă rece și sărată, să te alături creaturilor marine și poveștilor pescărești și fantasmelor. Dar tu nu ai viață,tu nu ai suflet. Tu ești doar o iluzie; cum omori o parte din imaginația ta? O parte din tine? Mereu m-am întrebat asta,căci vreau să mă eliberez.
Caut iadul libertății ;iar cu tine în jurul meu n-am să-l găsesc niciodată. Pleacă!Autodistruge-te! Mi-ai spus odată că-mi vrei doar binele.Atunci dispari în negură,ia forma unui demon și caută-ți singur exorcizarea.
Nu vezi că mă corupi din ce în ce mai mult? Vreau să fac lucruri pe care niciun muritor n-a îndrăznit să le viseze măcar, dar tu mă tragi în jos,mă aduci într-un punct critic în care nici viața în sine nu mă mai satisface psihic.
Eu sunt predestinat unei metempsihoze mărețe, eu sunt un zeu în subconștientul meu; nu-mi permit să mă târăsc prin noroi și mizerii sentimentale, nu-mi permit să-ngrop idei așa cum îngroapă mamele copii. Nu vreau să fiu nefericit întreaga viață,eu vreau să zbor. Iar tu, scumpul meu diavol,iubitul meu Lucifer, atotneștiutorul meu călău, tu mă omori. Pleacă! Du-te! Transformă-te în coșmar și bântuie-i pe alții,prefă-te că-i fericești pe ei și-apoi smulge-le viața din piept cum mi-ai smuls mie inima,acum mult timp.
În alezajul tău și-n mintea mea,tu nu ești decât un sfânt păcătos,un rege decăzut,un erou învins. În exteriorul tău și-n ochii mei, nu ești nimic. Ești doar un gând trecător, ca păsările-n zborul lor.
Ca întreaga existență,te bazezi pe efemeritate. Nu poți fi infinit,căci lupta cu mine n-ai s-o câștigi. Eu sunt puternic și fizic și psihic,iar tu nu știi decât să manipulezi. Asta ai făcut de când te-am creat. Și asta vei face până când te voi distruge. Dar cum distrugi ceva ce nu există?

Diana