Ce mai e real?

Știi ce înseamnă o noapte fără vise?Anormalitate.Înseamnă că subconștientul tău nu funcționează corespunzător și că imaginația ta nu mai există,pentru câteva ore. Având în vedere lucrurile acestea, te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă întreaga ta viață ar fi un vis?S-ar putea termina oricând, ai depinde de câteva gânduri și câteva impulsuri. Cum ar fi dacă am fi vise?

Viața ta e o iluzie. Dragostea nu e reală. Ura nu e reală. Nici visele nu mai sunt vise. Ceea ce ai crezut a fi adevărul este o minciună,de fapt. Toată existența ta se învârte în jurul unei halucinații. Ești doar un microorganism care se zbate să supraviețuiască și de aceea te crezi ceva ce se numește „om”. Cu toții ne credem ceva ce nu suntem, dar nu înțeleg de ce. Oamenii sunt răi, oamenii cer ,dar nu dau. Dar și oamenii sunt doar iluzii. Nu există decât în imaginația noastră. Ei sunt pseudo-realitatea noastră. Ne consumăm metempsihozele încercând să fim o persoană fericită și echilibrată, dar totul e fals. E în zadar.

Fericirea ta e o minciună. Te scufunzi în propria mizerie și crezi că ți-e bine. Ești nefericit, chiar nu vezi?! Chiar nu vezi că ai ajuns într-un stadiu în care autocompătimirea își depășește atribuțiile? Tu ești doar o celulă, tu nu ai suflet. Nucleul tău nu poate să sufere pentru că tu crezi că ai sentimente. Ești rece, nu ai o viață. Tu doar exiști,nu trăiești. Și toate momentele de fericire prefăcută și împlinire imaginară se vor aduna și te vor aduce la autodistrugere.

Ești doar o halucinație a mea. Ești doar o imagine pe care o văd pentru că mă simt singur și trist. Iluzia pe care o văd în locul în care stăteai tu și mă priveai e doar un inamic care vrea să mă distrugă. Sunt doar eu. Dușmanul sunt eu. Adversarul pe care n-am să-l înving niciodată sunt eu. Eu -celula, sau eu-omul? Eu,imaginea mea așteptându-mi pieirea, sau eu-micro-organismul care vrea doar să supraviețuiască în marea de pericole?

Eu sunt doar o halucinație iar tu ești doar o iluzie. Ce mai e real în lumea asta?

Diana