Pace

N-am cunoscut-o pe Diana în întregime niciodată,chiar dacă trăiesc în corpul ei. Nu am pus-o pe primul loc aproape niciodată,chiar dacă era o parte din mine. Doar imaginea ei mă lasă rece, chiar dacă ne identificăm. Diana e ultima persoană care mi-aș fi dorit să fiu. E singură și cea mai mare frică a ei nu e moartea; ci e singurătatea. 

Disipația ei e liniștea. Iar asta mă omoară, nu pot îndura s-aud strigătul acela mortal al nimicului. Nu sunt omul pe care îl poți calma și așeza într-un loc anume, nu sunt omul care poate face liniște chiar dacă vrea să vorbească. Și nu o îndrăgesc pe Diana pentru că ea mă obligă să tac și mă leagă cu funii prea groase. Diana mă ține ascuns, căci îi e frică de mine. Diana știe că sunt un monstru și știe că nu mă poate controla ,știe că ea e prea slabă și e dependentă de alții, dar se teme de cei puternici. Diana nici nu mă poate privi în ochi,când se uită în oglindă. Nici pe alții nu-i poate privi în ochi. Diana se teme de foarte multe lucruri,de prea multe lucruri. Diana se teme de ea  ,deci Diana se teme de mine. Și n-o să facem pace prea curând.

Diana