Îmi pare rău

Îmi pare rău că Soarele moare în fiecare seară ca să lase Luna să trăiască. Îmi pare rău că norii se rup doar ca să lase ploaia să fie liberă. Îmi pare rău de acestea , pentru că dragostea nu merită osteneala. Dragostea e doar o pasăre bătrână, descurajată,care abia își mai mișcă aripile. Cu fiecare adiere a vântului,cel care se dezintegrează ca să lase lumina să încălzească suflete ,cu fiecare adiere, dragostea devine mai slabă,își pierde și mai mult din parfum, crește și mai mult foșnetul obsedant al tristeții.
Îmi pare rău că el se distruge ca să prospere ea. Îmi pare rău că suferința le-ndură pe toate doar ca să lase fericirea să dăinuie. Îmi pare rău de acestea, pentru că dragostea nu merită osteneala. Dragostea e doar un fum gros, care dispare când aerul e prea cald, și se intensifică atunci când e prea multă răcoare-n inimi și minți.
Îmi pare rău că tu nu te dai ca să mă lași pe mine să rezist. Îmi pare rău că nu te sacrifici ca să mă salvezi. Îmi pare rău pentru acestea,pentru că dragostea probabil ar merita osteneala. Dragostea nu e doar un drog, nu e doar o iluzie, ci se poate transforma în concret , se poate materializa,se poate face zâmbet,se poate face fericire. Îmi pare rău,îmi pare rău până la urmă doar pentru că subestimez dragostea.

Diana