Totul se termină.

E greu să  te ții pe linia de plutire,știi? Toți voi câte ceva de la tine, trebuie să te împarți în prea multe bucăți.
Inima mereu am dat-o la o parte , n-am implicat-o,crezând că e mai bine. Dar unele lucruri nu trebuiau să fie analizate decât de inimă. Am greșit.
Mintea o pun mereu să consulte prea multe probleme,care de obicei nu sunt ale mele. Și mă pierd printre griji. Așa am ajuns cum sunt azi. Paranoică,spun unii. Sunt , de fapt, precaută,prea grijulie.
Imaginația e mereu plecată. Zboară ,nu obosește niciodată. Totdeauna creez. Orice. Când sunt tristă,schițe peste schițe, când sunt fericită, iau pensula în mână,iar când nu știu ce simt exact, scriu aici.
Acum mă simt pierdută,într-un fel. Aproape părăsită,singură. A plecat și inima,a plecat și mintea,a plecat și imaginația,au plecat și oamenii. Probabil,am avut o zi proastă. Sau , a fost cumva o zi prea bună? Nu știu. Indiferența e cea care mă omoară acum. Dar, e doar o zi,nu o viață.Și,oricum,totul se termină.

Diana.