„Și n-ai mai găsit o cale de scăpare?” am întrebat ironic, cu țigara aprinsă în mână.
„Nu vreau să plec. Te iubesc. Timpul trece repede,ne vom adapta. Ne vom accepta.” Asta am crezut, m-am rugat în acea clipă , ca ceea ce tocmai spusese să fie adevărat.
Timpul chiar trece repede.Într-o secundă te scufunzi într-o privire, iar apoi te trezești scufundat doar în amintirea acelui sentiment unic. Ceasul ticăie. N-ai voie să pui Pauză, e un joc contra cronometru,în care regulile trebuie respectate. Oricât de mult ar durea, trebuie să mergi înainte. Ceasul ticăie.
N-ai timp să regreți, n-ai timp să plângi. Nu privești în spate. Ne vom adapta, ne vom accepta. Ceasul ticăie. Inimile bat. Sentimente curg. Lacrimi nu arătăm ,nici suferințe. Ne iubim și privim în față. Putem orice,putem. Dar ceasul ticăie.
Secunde trec. Secunde reci. Minute trec. Minute calde. Ore trec. Ore frumoase. Zile trec. Zile cu soare. Săptămâni trec. Săptămâni de încredere. Luni trec. Luni de respect. Ani trec. Ani de dor. Vieți trec. Vieți fără sens. Ceasul ticăie mereu.
Contează cu cine împarți timpul,cu cine împarți viața. Altfel,nu o să își amintească nimeni de tine. Amintirea ta rămâne vie decât prin fapte , decât prin imagini vii , decât prin prieteni, decât prin dragoste. Să nu rămâi singur niciodată. Ceasul ticăie continuu.
Timpul e ca o ceață. Nu poți vedea ce e în fața ta, dar , cu cât te apropii mai mult , ceața se risipește...și vezi sfârșitul. Ceasul ticăie. Timpul trece prea repede pentru oameni ca noi.
Diana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu