marți, 17 decembrie 2013

Mecanisme.

                    Suntem mecanisme, simple construcții. În esență,suntem toți identici. Aparențele mint.
                    Suntem marionete,mecanisme. Suntem programați să ne naștem,să ne bucurăm pentru o perioadă nu prea îndelungată de existența noastră,apoi să ne dorim să pierim în întuneric. Unii dintre noi sunt programați să își regăsească fericirea ,în final, și să se stingă liniștiți,împăcați. Alții se luptă cu flăcările și bestiile din ei pe toată durata metempsihozei , doar pentru a ajunge aproape de sfârșit și a regreta toate lucrurile pe care nu le-au făcut.
                    Suntem mecanisme perfecte.Suntem roboți cu viitorul deja stabilit,nu avem pic de libertate.Nu avem suflet,cu adevărat. Avem resorturi,pârghii,metal.Nu avem sentimente,cu adevărat.Avem stări implantate în contorul principal.Nu suntem spontani,cu adevărat.Suntem obligați să ne urmăm cursul.
                    Suntem mecanisme create pentru a distruge. Orice e frumos și îl întâlnim în calea noastră,îl omorâm,ardem,rupem,îl distrugem. Suntem roboți setați pe anumite obiective.
                    Nu avem puterea de a crea, tot ce facem este o copie după un original prestabilit,incorporat și el în contorul principal.Nu zburăm,plutim.Nu visăm,ne prefacem.Nu iubim,ne apropiem.Suntem marionete.Suntem mecanisme.Perfecte,dar cu prea multe defecte.


Diana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu