Nu e târziu.

        Îmi umplu capul cu gânduri negre în fiecare noapte. Întunericul e ca un perete în fața mea , un perete care nu are nicio ușă, un blocaj.Un blocaj psihic. Noaptea, totul pare mai sinistru, mai interesant, mai înfricoșător. Totul te atrage cu misterul său, chiar și vărsarea de sânge capătă un motiv și un pretext.Ai stat vreodată nemișcat, ți-a fost vreodată frică să te privești? Noaptea face asta, întunericul te schimbă. Tot ce e rău în tine iese noaptea la suprafață. Trebuie să ai curaj să te înfrunți pe tine.Ai simțit vreodată nevoia de a-ți face rău singur? Te-ai luptat vreodată cu tine însuți?Sau ai lăsat furia,sau frica,sau răutatea să iasă prin sânge? Ți-ai făcut vreodată rău intenționat?

        Ai simțit vreodată că meriți însângeratele urme de pe încheieturile tale? Ți-a fost vreodată rușine de tine, că ai îndrăznit să faci așa ceva? Sau ai fost mândru pentru că ai reușit? Trebuie să te stăpânești, altfel nu vei reuși. Trebuie să te controlezi.Impune-ți o limită.Stabilește barierele între bine șă rău. Rămâi pe ce parte vrei , sau migrează, important e să te simți bine în pielea ta. Nu ești la un nivel inferior față de ceilalți,nu te mai pedepsi pentru lucruri de care nu ești responsabil. Ești tu,asta e tot ce contează. Tu poți face diferența,poți ieși în evidență. Trebuie doar să te accepți. Să fii așa cum ești.Ești mai bun decât ceilalți. Ești cel mai bun,pentru că ești tu.

         Știu că ai încercat să oprești totul , dar lumânarea vieții tale încă mai pâlpâie,chiar dacă flacăra nu e atât de intensă. Nu meriți un destin ca acesta, nu meriți o moarte subită, nu meriți să fii uitat. Să nu uiți că sângele și durerea nu sunt căi de scăpare.Nu îți mai lăsa semne. Lasă-ți amintiri,în minte,nu pe corp.Nu e târziu.

Diana.