„Avea ochii frumoși.”

„Avea ochii frumoși , adânci , puteai să te pierzi în ei...cred că asta am și făcut.L-am iubit mult, îmi aduc aminte cât sufeream.Erau zile în care mă făcea să vreau să îl distrug din ură,dar tot îl iubeam. Doar Dumnezeu îmi e martor. Doar el îmi cunoaște durerea.”
Mi-a spus printre lacrimi,suspinând.Era tristă. Era singură. Era neînțeleasă. Fără el, nu era ea. Chiar dacă nu o cunoscusem înainte să îl piardă , simțeam că nu asta era firea ei. Se vedeau , în colțul gurii , urmele unui fost zâmbet , dar erau atât de greu de observat din spatele șiroaileor de lacrimi. Nu puteam spune că o înțelegeam . Am iubit și eu , iubesc și eu, dar nu o amintire, nu o umbră.
„Îmi urăsc întreaga existență din cauza lui , din cauza a ce m-a făcut să devin , dar trebuie să recunosc că a fost singurul înger pe care l-am văzut vreodată. Fața albă, buze rozalii, ochi albaștri...mai e cineva ca el? Of,cât m-a făcut să sufăr!...Și , totuși , îl vreau înapoi . Adorm cu gândul la el,cu lacrimi în ochi. Știu că puteam să evităm despărțirea , știu că am fost prea orgolioasă când tebuia să mai las de la mine.Știu că am greșit. Nu mi-a dat niciodată șansa să mă revanșez.Sper că îl voi revedea într-o zi.”

S-a pierdut în ochii lui,n-a mai găsit ieșirea. Căci el a închis ochii, ca să nu iasă fericirea din ei.

Diana.