O scânteie.

         Dacă te fac să te aprinzi ,inseamnă că sunt o scânteie? De ce îmi spui mereu că te topesc doar din priviri,din interior. Îţi dau foc la caracter,cumva?
         Eşti radioactiv,iar eu sunt o scânteie. Ce pericol putem aduce împreună!...Şi,totuşi,să nu pleci ,să nu dai drumul ,să nu laşi flacăra să se stingă. De flacăra aceea depinde slabul pâlpâit al lumînărilor vieţilor noastre ,iar dacă ea se epuizează , ne pierdem toată substanţa ,ne pierdem pe noi ,ne ducem!...nu vreau să ne ducem.
           Şi,te fac să te aprinzi,zici? Periculos e focul,dar mai periculoasă e privirea din ochii tăi;şi-aş vrea să-mi odihnesc ochii obosiţi în privirea aceea toată viaţa ,să ardem cu flăcări din iubire ,să ne consumăm unul pe celălalt prin dulci nimicuri sentimentale.
        Mă laşi să te aprind ,cum aprinde o mică scânteie un foc de tabără?

Diana.