În litere mi-am scris mereu scrisorile, dorul, suspinele, fericirea și drumul. Și chiar dacă am folosit cuvinte mărețe sau ghicitori bine puse la punct, oamenii au înțeles mesajul. Așa că scriu, acum, în această zi importantă, în această zi în care Universul e absolut monstruos, scriu tot ce vreau să-mi transmit în cifre.
//09//06//
Era un bărbat înalt,robust, în vârstă de aproximativ 50 de ani. Era un bărbat condus de rațiune, dar care-și impunea și puțină,foarte puțină pasiune în viața sa. Era un bărbat cu o figură nu foarte plăcută, cu pielea aspră și albă. Era un bărbat cu o frunte lată, abruptă ca un munte, care avea la bază cele două sprâncene negre,groase și drepte sub care se ascundeau ochii mici,căprui,triști. Atunci când vorbea, vocea sa era calculată,rece,improprie. Când își mișca picioarele, mâinile încercau să imite mișcările ca niște copii învățați să scrie în aerul cald,umed,irespirabil al unei biserici. Când privea ceva, parcă i se nășteau lumini în pupile, dar erau apoi omorâte căci îți găsea un alt subiect analizabil.
Cifre. Eu urăsc cifrele. Dar el urăște literele,pentru că sunt confuze. Literele sunt interpretabile, ele nu oferă siguranță. Dar cifrele sunt ondulate, oferă certitudine, sunt infinite. Litere sunt doar câteva, dar ce poți face din cifre!... 0906.Cifrele nu mai există pentru el de când a aflat semnificația lor.
//17//03//
Era o femeie despre al cărei portret fizic nici nu-mi pot permite să vorbesc, pentru că el este indefinit. Totul este indefinit, totul este infinit. Era o femeie care ura cifrele.Literele îi ofereau mai multă credință,pace,viață. 1703.Literele nu mai înseamnă nimic,le-am înlocuit cu cifre.
//870//
Urăsc cifrele,mai ales azi.
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu