ACUM. adv.1.În prezent,în momentul de față; actualmente;în
împrejurările actuale.2.Îndată,imediat,numaidecât.Lat. „eccum
modo”.
Ai spus că mă iubești acum, iar eu, în lumea mea neverosimilă și subdiocră, am căutat în nenumărate dăți sensul lui „acum”. Adverb de timp, însemnând „în momentul de față”, în principiu. Lucruri neînsemnate pentru mine, căci nu vreau să învăț despre „acum”, cum să-l folosesc. Cum arată întruchiparea acestui cuvânt? Dacă analizez complexitatea timpului și a tuturor elementelor primordiale văzute prin fumul albăstrui al țigaretei lui, „acum” nu mai pare atât de simplu,atât de cert.Acum nu este acum. Pentru că nu trăiesc ceea ce vreau și ceea ce mă face pe mine, ca ființă primară, fericit. Eu trăiesc în „atunci”, „acolo”, „poate”, nu în „acum”, „aici”, „da”.
Am omorât o parte din mine ca să te las să trăiești neschimbat. Nu-ți cer nimic în schimb, dar mă aștept să primesc un moment în care conștientul să-i strige inconștientului „Acum simt”. Iar acel „acum” să însemne că în ochii mei nu mai e întuneric; ești tu. Și că dac-aș fi chiar și în Rai,dar fără tine, n-ar fi decât moarte.
Când începe „acum”?
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu