luni, 14 aprilie 2014

Portret rece

Știi cum mă simt când se uită la mine? Îmi pare că ochii lui sunt alcătuiți din milioane de ace, gata să străpungă privirea mea. Analizează totul,fiecare gest, fiecare articulare a cuvintelor, fiecare exclamație. Observă totul, într-un mod aproximativ obiectiv. Dar nu spune niciodată ce părere are în legătură cu mine, decât dacă e provocat sau simte disperata nevoie.

Știi cum mă simt când îmi vorbește? Fiecare cuvânt e pronunțat cu intenție, cu o anumită dicție ce impune respect-sau chiar frică. Lasă impresia că sunt doar niște replici învățate pe de rost, iar inflexiunile vocii lui nu lasă nicio emoție să iasă la lumină. Obișnuiește să înceapă o propoziție și să își continuie vorbirea după câteva secunde, ca să îmi păstreze atenția sau să arate o indiferență față de discuție.

Mișcările pe care le face, toate micile gesturi care ar trebui să fie spontane , par calculate , la el. De fiecare dată când îmi ia mâna în a lui, sau mă atinge subtil pe gât ori pe braț, totul e rece, impropriu. E o mașinărie. 

Felul lui de a fi mă face să mă simt mică, într-un mod în care nu m-am mai simțit până acum. Mă face să mă întreb dacă spune adevărul sau dacă răspunsurile mele sunt satisfăcătoare pentru el. Felul lui de a fi mă face să mă tem de o apropiere prea intensă, dar și de dezvăluirea întregului meu caracter. Are o fire puternică, vulcanică, oarecum autoritară. 

Îmi place compania lui, îmi plac discuțiile cu el, dar nu știu ce să cred. Impresia lui despre mine parcă începe să se schimbe , odată cu trecerea timpului , căci începe să mă cunoască. Rămâne gentil, permisiv și interesat de starea mea și ideile mele, dar oare de sentimente? A spus că preferă să mintă în unele cazuri; nu am pretenția de a fi complet sincer cu mine, în anumite circumstanțe, căci oamenii tind să ascundă , de teama singurătății, dar sper că unele lucruri, spuse încet, la ureche, sunt adevărate. 

Sper că nu plănuiește să-mi scufunde corăbiile cu câteva cuvinte bine gândite, cu zâmbetul lui și ochii lipsiți de viață. Sper să nu mă mai facă să mă simt așa de mică , sper să nu mă facă să mă tem atât de mult să-l pierd de tot.
Dar el e doar un portret rece.


Diana

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu