Ești un paradox; nu ești slab,nu ești puternic. Psihicul tău are baza într-o serie de antiteze aproape utopice. Ești un mecanism pentru că ai un conștient; dar ești o idee pentru că acționezi și în mod inconștient, pentru că simți și trăiești catastrofe sau nimicuri sentimentale în fiecare zi. Ești o poezie pentru că ești romantic, dar ești și un basm pentru că ai o parte neînfricată, gata de aventură. Ești rigid,dar ești flexibil; pentru că te adaptezi. Te schimbi în funcție de situație și de persoană. Ești deschis, dar, totuși, ești rece; pentru că lași doar o bucată din tine să iasă la iveală. Iar tu,chiar dacă ești unic, ești împărțit în mai multe „eu”-ri proprii.Poți fi sensibil,dar ești puternic; poți fi un luptător într-o poveste,sau poți fi doar povestitorul ei. Poți fi un învingător sau un învins.
Tu,dacă-ți dai o palmă, nu te consideri nici puternic și nici slab; ci doar prost. Destul de prost încât să te implici în lucruri care nu-ți aduc niciun câștig personal. Tu ești un om al oportunităților, al coincidențelor; un om al momentului. Ești dependent de independența ta și îndrăgostit doar de aparenta libertate de care pretinzi că te bucuri. Nu ești ca alții,tu nu ești simplu. Ești un paradox.
Ești o prezență care încalcă toate legile naturii doar prin felul banal de a fi. Și dacă-ți dai o palmă și te doare, ești puternic sau ești slab?
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu