Viața oferă momente în care furi priviri, în care îți sunt furate răsuflări, în care oferi dragoste și primești atenție, în care te scufunzi în pupile negre ce spun povești nemuritoare și în care simți cum pupilele atât de misterioase te urmăresc când nu ești atent. Da, mai sunt și clipe în care trebuie să omori părți din tine ca să-i lași pe alții să trăiască, chiar dacă știi că ei n-ar face același lucru pentru bietul tău suflet; se mai întâmplă să crească flori pe mormântul inimii tale când auzi numele pe care-l strigai noaptea într-o sticlă de alcool goală, consumată în același mod în care ți-ai consumat și tu dragostea: repede. Dar toate zilele în care te chinui să respiri sunt lecții de viață. Completând spații goale din metempsihoza ta cu momente în care a fost greu să inhalezi oxigenul, înveți că ești puternic; începi să stăpânești arta de a merge printre morminte pline de idei sinucigașe.
De ce să-ți dorești să nu fi fost? Datorită violenței? Ești ucis mereu de oameni pentru care ai îngropat prea multe amintiri și asta te face să vrei să cedezi. Dar ar trebui să știi că plăcerile violente au un sfârșit violent. Știu că te uiți în oglindă și te sperie golul din ochii tăi, dar așa e viața. Suntem făcuți din sticlă,gata să ne distrugem oricând; și ne trosnesc încheieturile sub greutatea tuturor vieților pe care nu le trăim. Dar mergem mai departe cu fiecare suflare rece, căci nu știm cum ar fi fost dacă nu mai eram.
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu