Finețe

Pierdem nopțile scriind scrisori de dragoste , pline până la refuz de regrete și lacrimi , iar apoi le citim în diminețile reci , când stăm pe verandă la o cafea fierbinte și ne este rușine de propriile noastre sentimente. După 12 ore de nesomn și patimă și autocompătimire , tot ce putem face cu sufletele noastre -acum întinse pe hârtie- e să le dăm foc , încet,pe rând , cu un chibrit găsit din întâmplare. 

Ne pregătim minuțios pentru o altă întâlnire pe furiș , într-un parc din sudul orașului, pe o bancă uitată de lume , doar ca să ne devorăm în priviri și să ne pierdem printre frunzele copacilor. Câteva ore care se scurg prea repede , câteva ore pline de subînțeles nu ne ajung să ne arătăm adevăratul sine în fașa celuilalt sau să ne exteriorizăm emoțiile. 

Țipăm numele celui iubit într-o sticlă de alcool ieftin , în mijlocul nopții. Ne consumăm tinerețea într-un mod boem doar de dragul de a ne aminti cât ne drogam cu sentimente și amintiri. Stăm întinși pe podeaua rece a camerei , la ora 3 a dimineții , recitând poeme de amor sau cântând un imn al regretului și-al melancoliei . Suntem abia la începutul suspinelor.

Tânjim după o clipă de atenție sau o dovadă de afecțiune , visăm la o strângere puternică a mâinii sau la un sărut trecător , pe umăr ori pe obraz , ori doar la un cuvânt . Analizăm fiecare mișcare a celui din imediata apropiere încercând să prevestim un gest care nu vine , nu mai vine . Privim în tăcere evoluția sau disipația celui iubit , dar nu intervenim , ci doar așteptăm.

Toate astea ,pentru un gram de finețe.

Diana