Au trecut cateva minute de cand nu mai simti caldura. Te incearca o anume stare neverosimila de singuratate, ai un fel de deja-vu ce te face trist. Te face sa te rupi in mii de bucati doar ca sa simti ceva,doar ca sa redescoperi o emotie.
Asa e dragostea,se bazeaza pe dor? Asa cum pasarile cad si se contopesc cu glia, si iubirea cade si se spulbera,se sparge,se fragmenteaza in vise frumoase si nimicuri dulci,in iluzii optice menite sa te ademeneasca. Dragostea de sine,de aproape,de viata,de moarte,de prezenta sau absenta,dragostea se rezuma la dor si dezumanizare si pierdere a sinelui, la dorinta si la dezamagire. La durere. La regres psihic.
Au trecut cateva minute de cand privesti cerul. Ai vrea sa il atingi,crezi ca te vei regasi pe tine printre nori? Crezi ca salvarea ta zboara alaturi de ingeri? Ridica-te,inalta-te,dar nu iti vei gasi adevarul de care ai nevoie atat de sus. Iti cauti sinele in locuri pline de pete. Caci Raiul e construit din pacate ascunse in spatele unor ochi caprui.
Si fericire numai din durere o sa obtii,si e greu sa treci prin foc toata viata si apoi sa te scufunzi intr-un ocean rece,infinit.
Au trecut cateva minute de cand iti curge otrava prin sange ,otrava dulce ca nectarul zeilor. Si-ti cauti dezmierdatoarea lama pentru sfioasele vene de sinucigas.Te simti in viata,dar nu mai eşti tu.
Au trecut cateva minute de cand tu nu mai traiesti. E doar trupul tau,cate umbla nestingherit printre pacatele noptii de Mai.
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu